ALBIT

ALBIT

Mineralul albit face parte din grupa silicatilor si e denumit din punct de vedere chimic, silicat de aluminiu si sodiu. E component principal al multor roci acide (pegmatite, granite) si deseori apare in roci vulcanice sau roci metamorfice, ca produs din alti feldspati.
Numele mineralului e de origine latina si vine de cuvantul albus= alb


In ceea ce priveste cristalizarea, albitul e un mineral care apare sub forma unor cristale prismatice, de regula lamelare. Exista doua varietati de albit:
-clevelandit cu cristalele lamelare
-periclin cu cristale prismatice alungite.

Duritate pe scara Mohs, albitul e un mineral dur, cu o valoare intre 6 si 6.5

VIVIANIT

Vivianitul este un mineral care face parte din grupa fosfatilor, un mineral rar, mai ales in tara noastra, care se denumeste din punct de vedere chimic, ca, fosfat de fier hidratat *Fe3(PO4)2.2H2O*. Numele sau vine de la mineralogul englez, J. Vivian.

Mineralul vivianit, cristalizeaza in sistem monoclinic si in natura se poate gasi sub forma de cristale prismatice sau tabulare si cateodata sub forma de agregate sau mase cristaline, cu cristalele dispuse radiar. In ceea ce priveste culoarea este de obicei verde sau albastru intens.

Ca duritate pe scara Mohs, vivianitul se claseaza undeva printre cele mai putin dure minerale, cu o valoare intre 1,5 si 2. Se foloseste ca agent de colorare iar la noi in tara e destul de rar, apare la Ilba, Sacaramb sau Rosia Montana.

PIRITA

pirita


Pirita este un mineral din clasa sulfurilor, cu formula chimică FeS2, de culoare gălbui-arămie cu reflexe verzui și care cristalizează în sistemul cubic.

Anionul din pirită este un ion de bisulfură S22−, care structural este asemănător peroxizilor. Cristalele sunt frecvent idiomorfe, apărând sub forme de cuburi, octaedri sau dodecaedri pentagonali.


Culoarea aurie a piritei a determinat denumirea ei în limba germană Katzengold - (aurul pisicii) denumirea provine de fapt de la cuvântul Ketzer (eretic). În comparație cu aurul, pirita este însă mai plastică și mai dură. Alte minerale cu care se poate confunda sunt marcasita și calcopirita.

LAPIZ

LAPIS -LAZULI PIATRA CERULUI


Lapis lazuli este o piatră semiprețioasă .Lazurita este componenta principală a rocilor lapis lazuli, dar mai conțin urme de calcit, sodalit, pirită și alți posibili constituenți din gama silicaților naturali de calciu și magneziu: augit, diopsid, enstatit, haüyn sau resturi de minerale cristalizate precum mica. Roca de lapis lazuli are o duritate relativ scăzută, de 5-5,5 pe scala Mohs și este definită chimic prin formula: Na3CaAl3Si3O12S. Datorită culorii albastre, seamănă cu sodalitul, cuarțul albastru sau safirul.

Baritina

Baritina este un mineral răspândit (sulfat de bariu – BaSO₄), din clasa sulfaților anhidrii. Cristalizează în sistemul ortorombic. Are un habitus prismatic, frecvent tabular. Formula chimică: BaSO₄. Culoarea este variabilă (albă, cenușie, roșiatică, gălbuie, brună până la negru). Variațiile de culoare indică conținutul în impurități a cristalului. Din punct de vedere chimic este un sulfat de bariu, o sare a acidului sufuric cu bariul, care explică densitatea mare de 4,5 g/cm³, de unde și denumirea greacă (barys = greu). Duritatea este de 3-3,5 pe scara Mohs.Este un mineral format pe cale hidrotermală sau sedimentară, fiind frecvent însoțit de fluorit, calcit, cinabru.

Baritina este folosită ca înlocuitor al lichidului de sondă, de exemplu la forajele de obținere a țițeiului (baritina stabilizează gaura de foraj). El se mai folosește la fabricarea vopselelor, ca material de umplutură în industria hârtiei și a cauciucului, la obținerea sărurilor de bariu.

Alte utilizări:

Roză de nisip din Marokko

- pigment alb (alb de baritină)

- producerea betonului greu

- substanță de contrast în radiografia gastrică

- extragerea elementului bariu

- producerea hârtiei fotografice

Ca piatră semiprețioasă este rar folosită, datorită durității mici și clivajului accentuat.

Cuart
Cuarțul este un mineral răspândit în scoarța terestră, care are compoziția chimică SiO₂ cristalizând în sistemul trigonal.

În stare pură cuarțul este incolor, impuritățile din cristal determină culoarea mineralului. Cuarțul cristalizează frecvent în goluri existente în roci numite geode. Clivajul este inexistent în spărtură având o culoare sidefie, are valoarea 7 pe scara durității lui Mohs.

Din punct de vedere optic el poate fi ușor confundat cu calcitul, de care se deosebește prin duritatea sa mai mare 7 ,valoarea refracției duble mai reduse și nu reacționează ca și calcitul cu (HCl) acidul clorhidric.

Cuarțul după feldspat este mineralul cel mai răspândit în scoarța terestră. Cristalele se formează după răcirea soluțiilor bogate în SiO₂ și frecvent întâlnit în roci ca: Plutonit, Granite, Granitoide, Granodiorite, Tonalite, Quarz-Syenite, Quarz-Monzonite, Quarz-Diorite, minerale de gangă (steril) ca: Aplite ca și din grupa vulcanitelor Rhyolithe, Dacite, Andesite, Quarz-Trachyte, Quarz-Latite. Un criteriu folosit în clasificarea rocilor este conținutul în cuarț. Cuarțul este frecvent mineral de gangă în filoanele de aur.

La fel acest mineral este întâlnit în roci metamorfice ca Șisturi, Gneise. Datorită durității sale este răspândit și în rocile sedimentare.

Varietăți de culoare prin iradiere sau prezența unor ioni străini

• Ametist: varietate violetă de cuarț prin prezența ionilor de fier, sau iradiere cu raze gamma
• Citrin: varietate galbenă de cuarț folosit ca bijuterie
• Ametrin varietate rară cu zone de ametist și citrin
• Prasiolith: varietate verde de cuarț transparent
• Cuarț fumuriu sau (Morion): varietate de cuarț de culoare cenușie, brună până la negru (prin iradiere cu raze gama)
• Cuarț roz varietate roză de cuarț prin prezența ionilor de fosfor

La fel se mai pot aminti: Smaragdquarz , Saphirquarz prin prezența ionilor de Aktinolith respectiv Krokydolith sau varietățile de cuarț microcristalin: ca de exeplu: silex, calcedonie, agat, onix, jasp, sau carneol.

fluorina

Fluorina se formează prin răcirea rocilor magmatice, asociate frecvent cu mineralele: Baryt (Baritina), Quarz (Cuarț), Topaz, Calcit, Galenita și Blendă. Mineralul apare în cantități mai mari ca parte componentă a rocilor vulcanice, granite, pegmatite. Cea mai mare mină de fluorit se află în rocile vulcanice din Las Cuevas, Mexic, urmată de China, India, Africa de Sud și SUA. „Blue John” este o mină de fluorit din Marea Britanie, locuri mai puțin însemnate se găsesc în Franța, Germania. Fluorina este un mineral din clasa halogenidelor, cu formula chimică CaF₂. Este un fluorid de calciu, care cristalizează în sistemul cubic, fiecare ion de calciu fiind legat de 2 ioni de fluor. Fluorina are duritatea 4 pe scara Mohs, cu o varietate de culori mare, mai frecvent verde și violet. Culoarea mai închisă a cristalului provine din zăcămintele de uraniu, care determină și caracterul fluorescent la lumina ultravioletă