fluorina

Fluorina se formează prin răcirea rocilor magmatice, asociate frecvent cu mineralele: Baryt (Baritina), Quarz (Cuarț), Topaz, Calcit, Galenita și Blendă. Mineralul apare în cantități mai mari ca parte componentă a rocilor vulcanice, granite, pegmatite. Cea mai mare mină de fluorit se află în rocile vulcanice din Las Cuevas, Mexic, urmată de China, India, Africa de Sud și SUA. „Blue John” este o mină de fluorit din Marea Britanie, locuri mai puțin însemnate se găsesc în Franța, Germania. Fluorina este un mineral din clasa halogenidelor, cu formula chimică CaF₂. Este un fluorid de calciu, care cristalizează în sistemul cubic, fiecare ion de calciu fiind legat de 2 ioni de fluor. Fluorina are duritatea 4 pe scara Mohs, cu o varietate de culori mare, mai frecvent verde și violet. Culoarea mai închisă a cristalului provine din zăcămintele de uraniu, care determină și caracterul fluorescent la lumina ultravioletă

stibina

Stibina este cunoscut și sub numele de „sulfură de antimoniu”, este un mineral răspândit în natură, face parte din clasa sulfurilor, având raportul sulf : metal (seleniu, telur) de 1:1. Mineralul cristalizează în sistemul ortorombic, având formula chimică Sb₂S₃, cu un habitus de cristale lungi, prismatice, aciculare, așezate radial, sau se poate prezenta sub formă de agregate masive de culoare cenușie plumburie.Caracteristic cristalelelor de stibină este lungimea și forma aciculară, cu un luciu metalic. Acest luciu în contact mai îndelungat cu aerul devine mai mat și cu colorați diferite. Duritatea la cristalele după gradul de puritate poate fi pe scara Mohs între 2 și 2,5, cu o densitate de 4,6 - 4,7. Mineralul se poate confunda la variantele cu habitus neacicular cu galenita, de care se deosebește prin punctul de topire mult mai scăzut.Stibina se formează prin procese geologice hidrotermale (la temperaturi în jur de 100 °C) ca mineral de asociație cu cuarțul și aurul.